Pomenirea Morților

Zilele pentru pomenirea obştească a morţilor

Sfânta noastră Biserică de Răsărit mărturiseşte nemurirea sufletului şi crede în învierea morţilor. Ea ne învaţă, pentru aceasta, să ne rugăm pentru răposaţii noştri şi pentru toţi cei care au murit în dreapta–credinţă, ca să aibă partea lor de viaţă veşnică şi de împărtăşirea cu Sfinţii în Raiu.
De aceea, a rânduit, ca zi de rugăciune pentru morţi – Sâmbăta – precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi morţii noştri. Aceste zile de obştească pomenire sunt anumite Sâmbete – numite şiSâmbetele morţilor, precum:

Sâmbăta Lăsatului sec de carne, pentru Postul Paştelui, în care Biserica se roagă pentru morţii cei din veac – moşii şi strămoşii noştri, adormiţi în buna credinţă şi mai ales pentru cei ce au răposat în diferite întâmplări nenorocite, fără împărtăşirea Bisericii şi a rânduielilor sale.
Facem parastas mai ales pentru răposaţii noştri nespovediţi, neîmpărtăşiţi, morţi fără lumânare, precum şi pentru morţii neştiuţi din războaie. Această Sâmbătă se numeşte “a Moşilor”.

– Sâmbetele din săptămâna a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Postul Paştilor sunt rânduite tot pentru pomenirea obştească a morţilor, ca să nu rămâie ei fără mijlocirea Bisericii, tocmai în această vreme de pocăinţă. Facem şi noi parastase pentru ai noştri.

Sâmbăta dinaintea Rusaliilor este tot pentru morţi ca să se împărtăşească şi ei de mângâierea Sfântului Duh, care S’a pogorât peste Sfinţii Apostoli şi de atunci cârmuieşte lumea în chip nevăzut. Poartă numele de Sâmbăta Moşilor.

– Lunea sau Marţea lui Toma, care se mai numeşte şi Paştile blajinilor, vine îndată după Dumineca Tomei.
Deşi nu-i răspândită pretutindeni, este o zi de pomenire a morţilor, în care, din vechime, creştinii pomeneau pe răposaţii lor, ca să se împărtăşească şi ei de bucuria învierii Domnului. S’a aşezat după Dumineca Tomei, fiindcă în Săptămâna Luminată, ce vine după Paşti, nu se fac rugăciuni pentru răposaţi.

– Praznicul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, -la 29 August – şi Sâmbăta dinaintea Sfântului Dimitrie, sunt iarăşi zile în care se obişnuieşte să se pomenească morţii căzuţi în războaie, morţi care au luptat cu credinţă, pentru lege şi patrie, întocmai ca nişte mucenici.

Joia Mare sau Joi Mari (Săptămâna Sfintelor Patimi n.n.)  şi feluriţi “Moşi” sunt, de asemenea, zile ale morţilor, care se păstrează în popor – deşi Biserica nu pomeneşte de ele în chip deosebit, în Tipicul de slujbă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s