237) “Libertatea de voinţă a persoanei” în înţelegerea filosofiei şi a teologiei patristice

Graiul Ortodox

Libertatea de voinţă a persoanei”

în înţelegerea filosofiei şi a teologiei patristice

 de Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Nafpaktos şi Agios Vlasios, kir Ierotheos

ips_hierotheos[1]Subiectul libertăţii voinţei sau al libertăţii persoanei, aşa cum este el prezentat în zilele noastre, nu îşi găseşte temeiuri în teologia ortodoxă patristică, ci este mai cu seamă un subiect al filosofiei contemporane care ulterior a fost tranferat de unii şi în teologie.

Vom marca unele puncte problematice ale acestei serioase teme, ca să  punem în lumină, din perspectiva teologiei patristice, şi urmările acestei teorii în viaţa bisericească.

  1. Voinţa în teologia şi filosofia apuseană

Profesorul Gheorghios Panagópoulos, analizând teologia apuseană atrage atenţia că teologul scolastic John Duns Scotus, reprezentant al teologiei franciscane, a introdus voluntarismul în opoziţie cu ontologia lui Toma d’Aquino.

Duns Scotus a vorbit despre “dumnezeiasca atotputernicie”, despre “absoluta libertate a lui Dumnezeu şi despre absenţa oricărui determinism în fiinţa dumnezeiască”. Din această…

Vezi articol original 4.468 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s